Alpinism

Atragem atenţia de la început că practicarea alpinismului şi speologiei sportive este recomandată numai după o pregătire tehnică şi sportivă corespunzătoare. Menţionarea traseelor alpine existente, a zonelor cu potenţial alpin şi a peşterilor nu include de la sine şi recomandarea de a le folosi. Am considerat util ca într-o monografie montană să nu lipsească enumerarea şi prezentarea sumară a acestora.

Existenţa în cadrul masivului montan Ceahlău a unor mari abrupturi, a unor spectaculoşi preţi verticali, a unor stînci izolate cu pereţii ,inaccesibili” i-au determinat pe alpinişti să le cucerească, unele printr-o ,simplă” căţărare, altele cu mijloacele tehnice necesare şi avînd la bază un antrenament corespunzător. Aceşti pereţi verticali tentanţi se găsesc în următaarele locuri: Abruptul Ocolaşului Mare, pereţii Ocolaşului Mic, Fundul Ghedeonului, Piatra Sură, Detunate, Piatra Ciobanului, Turnul lui Budu, Panaghia, Claia lui Miron, Turnul Sihastrului ş.a, Unii au fost cuceriţi de cei îndrăzneţi, alţii, încă nu.

Deşi, ca aspect morfologic, Masivul Ceahlău are toate calităţile necesare pentru practicarea alpinismului, materialul din care este constituită stînca, conglomeratul specific al acestor munţi, format din elemente cu durităţi diferite, cu diverse grade de alterare la suprafaţă, îmbinate cu un ciment argilo-calcaros, deseori friabil şi detasabil, creează mari dificultati alpiniştilor. Intr-un perete cu consistenţa eterogenă, pitonarea se efectuează cu dificultate, fiind necesară o cercetare şi curăţire prealabilă a locului.

Numărul total al traselor alpine existente în munţii României a crescut spectaculos în ultimii cincizeci de ani, ajungînd de la 34 trasee în 1937, la 129 în 1955, 365 în 1961 şi 625 în 1970. In lucrarea menţionată, apărută în anul 1976, sînt amintite 820 trasee, dintre acestea numai munţii Bucegi şi Piatra Craiului împreună purtînd 57% din trasee, iar Munţii Ceahlău doar l,5%.

Prima escaladă tehnică reuşită în Munţii Ceahlău a avut loc abia în anul 1950, pe Panaghia. Vom prezenta în continuare traseele alpine, omologate sau neomologate, deschise în cinci zone diferite ale munţilor, fără a avea pretenţia că nu mai există şi altele, care, probabil, au scăpat informării noastre (tabelul 4).

TRASEE ALPINE DIN ZONELE DE ABRUPT ALE MUNŢILOR CEAHLĂU

Puţinele peşteri care au fost descoperite în Munţii Ceahlău sînt situate la altitudini, în general, de peste 1 400 m şi nu au lungimi identificate mai mari de 430 m. In anul 1981 erau inventariate nouă peşteri. În continuare, prezentăm cîteva date în legătură cu acestea

Peşterile din zonele Ocolaşul Mare şi Detunate se găsesc în bazinul hidrografic al Izvorului Muntelui, iar celelalte două – în bazinul de recepţie al Pîrîului Schit. În apropierea limitei de sud-vest a Munţilor Ceahlău, dar în perimetrul Munţilor Hăşmaş, la aproximativ 4 km de centrul satului Telec în direcţia Tulgheş, este situată Peştera Toşorog sau, cum mai este numită, Jgheabul cu Gaură. Are lungimea de 100 m, o denivelare de 30 m şi are numeroase formaţiuni de peşteră.

PEŞTERI IDENTIFICATE ÎN MUNŢII CEAHLĂU

Text preluat din Monografie, MUNTII CEAHLAU – M. G. Albota [1992]